Consultatii medicale
In slujba pacientilor cu devotament, stiinta si profesionalism
Fizioterapie
Cercetarea de varf pusa in practica, prin echipamente de ultima generatie
Kinetoterapie robotica
Viitorul recuperarii medicale prin kinetoterapie robotica
Kinetoterapie
Kinetoterapie personalizata, stiinta, rezultate, experienta si pregatire continua
DEZVOLTAREA NEUROMOTORIE LA COPIL
0 23 ianuarie 2018

Cunoaşterea creşterii şi dezvoltării sugarului şi copilului mic este vitală pentru că aceasta ne furnizează baza fundamentală pentru examinare, evaluare şi intervenţie în recuperarea neurologică pediatrică.

Variaţiile specifice fiecărei vârste faţă de normal rămân adevărate repere precoce ale bolilor copilăriei, în special cele neuromotorii pediatrice, constituind baza pentru stabilirea ideală a aplicarii schemelor terapeutice.

Dezvoltarea neuromotorie cu defecte este cauzată de leziunea sau disfuncţia sistemului nervos central şi/sau periferic. Leziunea neuromotorie poate produce piedici foarte grave în dezvoltarea celorlalte sisteme: scheletic, muscular, cardiopulmonar şi, ca într-un lanţ vicios, acestea afectează la rândul lor dezvoltarea neuromotorie.

Dezvoltarea defectuoasă se manifestă prin trei laturi:

  • întârziere
  • disociere
  • deviaţie

Întârzierea se produce când copilul nu reuşeşte să achiziţioneze aptitudinile vârstei cronologice, care sunt un indicator al dezvoltării corespunzătoare acelei vârste (etape).

Disocierea sau diferenţierea se produc când două sau mai multe domenii de dezvoltare au ritmuri diferite de acumulare şi funcţionalitate la pacienţii cu infirmitate motorie cerebrală, (I.M.C.). Aptitudinile motrice sunt cu mult în urmă faţă de cele cognitive (cunoaştere), când interacţiunea cu anturajul a funcţionat (copilul s-a mişcat puţin, dar a înregistrat mult din ce a văzut, a ascultat, a explorat mediul, dar nu cu forţele lui). Abilităţile membrelor superioare sunt mai avansate uneori faţă de cele ale membrelor inferioare.

Deviaţia poate fi prezentă la orice vârstă, de aceea o numim în termeni ca anormal, atipic, disfuncţional, deoarece inegalitatea este foarte bine evidenţiabilă clinic în achiziţionarea abilităţilor, deoarece s-a creat o dezvoltare atipică în special: tonus muscular alterat cu slăbiciune musculară (generând pareze, paralizii), necoordonarea simultană a grupelor musculare agonistice (cele care fac mişcarea) şi antagonistice (cele care se opun mişcării), scheme de mişcare stereotipe, suprapuse, deficiente.

Un copil care este întârziat în dezvoltarea lui poate să prezinte şi caracteristici (două sau trei) ale acestor aspecte de dezvoltare cu defecte. Exemplu: la acelaşi copil putem remarca întârzierea în achiziţiile neuromotorii dar şi mişcări atipice – atetozice etc.

Creşterea şi dezvoltarea sunt influenţate de factori care acţionează în anumite perioade din viaţa copilului cu o durată şi intensitate aleatorii. Perioadele cele mai sensibile sunt cele în care procesul creşterii şi dezvoltării fătului se desfăşoară rapid (primele săptămâni, luni), primii ani continuând cu pubertatea.

Orice modificare în sens negativ a dezvoltării neuromotorii ideale a copilului este o eventuală suspiciune de a deveni patologie, de aceea micuţii pacienţi trebuie diagnosticaţi şi evaluaţi în cel mai scurt timp, pentru a beneficia de tratamentul kinetoterapeutic de recuperare corect şi ideal.

Dezvoltarea timpurie a sugarilor, copiilor şi copiilor mici este semnificativ influenţată de sănătatea şi bunăstarea părinţilor, pentru că aceştia au nevoie de relaţii calde şi armonioase de stabilitate psiho-emoţională şi afectivitate din partea lor.

GIGI MARTA
Prof. Principal CFM
Terapeut Vojta

Formator acreditat Ministerul Sanatatii

Publicat in Articole | Etichete: , ,

Facebook

Get the Facebook Likebox Slider Pro for WordPress